Înscrieri pentru cursurile Departamentului de ilustrații: anime și manga – sesiunea octombrie 2015

Reclame

Cursuri de limbă japoneză – sesiunea octombrie 2015

12063923_964596430273566_1182966997_n

Asociaţia Româno – Japoneză Himawari are bucuria de a lansa o nouă serie de CURSURI DE LIMBĂ JAPONEZĂ în Iaşi, începând cu data de 2 noiembrie 2015.

Perioada de înscrieri: 12 – 30 octombrie 2015.

Noile cursuri se vor desfăşura în Corpul R al Universităţii „A. I. Cuza” de pe Str. Lăpuşneanu, sala 205 (etaj 2) – clădirea de sticlă de la intersecția Lăpușneanu – Bld. Independenței.

Cursurile se vor ţine în regim normal – 1 curs/săptămână, a câte o oră jumătate fiecare.

Disponibilitate – 6 grupe (a câte 12 cursanţi fiecare) repartizate în felul următor:

Grupa 1 (începători): Luni, 15:10 – 16:40.

Grupa 2 (începători): Marţi, 16:30 – 18:00.

Grupa 3 (începători): Joi, 13:30 – 15:00.

Grupa 4 (începători): Vineri, 13:30 – 15:00.

Grupa 5 (începători): Sâmbătă, 10:00 – 11:30.

Pentru înscriere vă rugăm să completaţi următorul formularformular de inscriere.

Dacă aveţi nelămuriri sau întrebări vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail echipa@himawari.ro, sau la numărul de telefon: 0741 261 033.

Important: Vă rugăm ca adresa de e-mail să fie una de Gmail, întrucât nu vă putem răspunde pe Yahoo (dă eroare la trimitere). În cazul în care nu aveți adresă de Gmail, atunci lăsați un număr de telefon pentru a vă putea contacta. Vă mulțumim pentru înțelegere!

Vă așteptăm cu drag!

Akagami no Shirayuki-hime sau Albă-ca-zăpada cu părul roșu

Shirayuki

După succesul sezonului de primăvară, în care am avut parte de anime precum Shokugeki no Souma, Arslan Senki, Owari no Seraph, Kyoukai no Rinne etc. sezonul de vară a debutat cu același succes prin serializări precum Gangsta, AoharuxKikanjuu, Ushio to Tora, Overlord, Gate, fără să amintim de noile sezoane de la Durarara, Junjou Romantica, Working! etc. Mai mult, urmând tradiția din ultimele câteve sezoane de a pune în producție o manga shoujo/romance celebră (vezi Ore Monogatari – primavara 2015, Kami-sama Hajimemashita – iarnă 2014, Ookami Shoujo to Kuro Ouji – toamnă 2014, Ao Haru Ride – vară 2014 ș.a.m.d.), sezonul vară 2015 aduce Akagami no Shirayuki-hime.

Încă de la început, manga, publicată de Hakusensha (Akatsuki no Yona, Skip Beat, Natsume Yuujinchou) și semnată de Sorata Akizuki, a făcut furori, animeul fiind  așteptat cu nerăbdare. Acesta a fost astfel serializat în scenariul lui Deko Akao (Noragami, Mahou Sensei Negima, Arakawa Under the Bridge) și în regia lui Masahiro Andou (Full Metal Alchemist, Zetsuen no Tempest, Hanasaku Iroha), producția Warner Entertainment Japan și studio Bones (Full Metal Alchemist: Brotherhood, Ouran Highschool Host Club, Noragami, No.6, Gosick, Darker than Black).

Zen

Într-o lume fantastică modelată în stilul Europei medievale (cu regate, prinți, nobili și castele), Shirayuki (Saori Hayami Bakuman, Soul Eater Not!, Ano Hana) este o eroină atipică prin determinarea și echilibrul ei în decizii și emoții. „Albă-ca-zăpada” vrea să-și găsească singură drumul în viață și preferă să fugă din țară atunci când părul ei unic, roșu, captează atenția prințului, avansurile sale fiind tiranice. În drumul ei spre țara vecină îl întâlnește pe Zen (Ryouta Oosaka – Hataraku Maou Sama, Attack on Titan, Log Horizon, Glasslip) și pe cei doi însoțitori ai săi. Inițial ei o privesc cu suspiciune, dar o acceptă atunci când aceasta tratează rănile lui Zen într-un mod îndrăzneț. Când prințul încearcă să o prindă prin intermediul (evident) unor mere otrăvite, Zen își dă seama de șiretlic și mănâncă chiar el mărul. Shirayuki se predă prințului de bunăvoie pentru a face rost de antidot în cel mai scurt timp, dar se dovedește că această acțiune nu era necesară atunci când Zen însuși intră cu forța în castel și o salvează – dezvăluind că, la rândul lui, era prințul țării vecine. Pentru a evita un conflict politic, Shirayuki este eliberată și i se permite să plece în țara lui Zen fără probleme. Acolo, ea trece prin diverse peripeții pentru a își găsi și urma drumul, de-a lungul acestuia cunoscându-l mai bine pe Zen și pe cei din jurul său.

Final

Povestea de inspirație evident vestică este dublată de atmosfera de basm, sau mai bine spus de „povești cu zâne” în stilul francez și german, realizată printr-o animație elegantă și un design superb, fără să uităm de paleta de culori generoasă în tot ce înseamnă vivid și impresionant (pe măsura părului personajului principal). Muzica nu face excepție, Michiru Oshima (Fullmetal Alchemist, Zetsuen no Tempest, So Ra No Wo To) revenind cu ritmul placut și blând al pianului și al viorii cu care ne-a obișnuit.

tumblr_nllsvflU5U1qdpo2no1_500

Dar ceea ce posibil intrigă cel mai mult este modul în care caracterizarea personajelor este dezvoltată prin acțiunea popriu-zisă, mici arc-uri menite să pună în evidență anumite trăsături și convingeri, precum și flash-back-uri cu mici episoade din tinerețea personajelor. Genul animeului este shoujo ceea ce înseamnă că partea romantică joacă un rol important, dar nu primează. De interes sunt personajele, mai exact cum sunt ele. Deși acestea se dezvoltă vizibil, personalitatea lor era deja bine fixată înaintea demarării evenimentelor din primul episod (personajele sunt adulți tineri) , deci focusul principal al acestui anime este conturarea personajelor principale și secundare, așa cum sunt ele. Iar acestea sunt demne de cunoscut și intrigante, precum și misterioase pe măsură ce în fiecare episod descoperim ceva nou despre acestea.

Astfel, Akagami no Shirayuki-hime a avut un succes răsunător, iar un al doilea sezon a fost deja confirmat, după doar câteva episoade. În orice caz, acest anime reușit își merită timpul acordat și sperăm că personajele memorabile vor ține companie imaginației noastre până în iarnă, când este anunțat sezonul al doilea. Între timp, mai sunt câteva episoade din acest sezon!

Daniel Nedelcu

Kaidan, povești japoneze cu monștri

yokai_by_scary_panda-d4abbrx

Pe 12 Septembrie, în incinta Librăriei Cărturești, Palas, la ora 17 fix a fost dat startul primei seri nipone. Debutul a fost făcut pe o temă mai puțin cunoscută publicului și anume Kaidan.

Ce este Kaidan?

Kaidan reprezintă o serie de povești tradiționale adunate din toate colțurile Japoniei și Chinei.

Original bazate pe povești Budiste cu caracter didactic, Kaidan implică de multe ori elemente precum karma, în special răzbunări pentru fărădelegi. Se credea că fantomele răzbunătoare sunt mult mai puternice după moarte decât au fost în timpul vieții, deobicei fiind illustrate de oameni care nu aveau putere, precum femei sau servitori. Multe povești nu au intenția de a înspăimânta, ci de a oferi lecții de morală. Mai târziu și-au făcut loc și poveștile cu caracter ciudat și macabru.

Ce personaje apar în Kaidan?

Yokai (妖怪 – fantomă, apariție ciudată) este o clasă ce cuprinde mai mulți monștri din mitologia Japoniei, precum: Oni, Tengu, animale (tanuki-ratoni, kitsune-vulpi, mujina-bursuci, inugami-câini, bakeneko-pisici) etc.

Yurei (幽霊 – spirit/suflet slab, obosit) sunt apariții în foclorul japonez asemănătoare cu cele din poveștile cu fantome occidentale.

Pentru cei doritori să guste din aceste povești inedite, dar și pentru a trezi interesul necunoscătorilor, am pregătit o listă cu recomandări de filme și anime:

Dacă iubiți filmele clasice, poveștile japoneze și creaturi precum Kappa, Rokurokubi, Yuki Onna și mulți alți yokai, filmele apărute între anii 1965-1969, primele pe tema Kaidan, vor fi o experiență de neuitat:

1

1

Pentru pasionații de filme horror sau cele cu mai multă acțiune și suspans recomandăm următoarele filme:

1

Diferite specii de yokai sunt întălnite și în filmele de animație sub o formă mai prietenoasă și emoționantă atât pentru copii, cât și pentru publicul matur:

1

Nu îi uităm nici pe fanii anime, pentru care există o gamă largă de seriale în care yokai și alte apariții ciudate sunt centrul atenției. Cele mai multe dintre ele se concentrează pe relația dintre oameni și aceste creaturi misterioase:

1

1

1

Poveștile de tip kaidan au apărut când un joc numit Hyakumonogatari Kaidankai, în traducere, adunare a 100 de povești ciudate, a devenit popular în Japonia: 100 de lumânări sunt așezate într-un cerc, iar fiecare persoană prezentă va spune o poveste ciudată, stranie, după care va stinge o lumânare. Cu dispariția ultimei surse de lumină, cineva sau ceva teribil îi va aștepta pe cei din întuneric. Se crede că acest joc a fost creat ca un test de curaj pentru samurai, dar crescând în popularitate s-a extins de la războinici, aristocrați, la orășeni și țărani, ajungând să fie jucat în toată Japonia.

Acestea fiind spuse, Asociația româno-japoneză Himawari Iași are plăcerea de a dedica seara de 24 octombrie acestui joc. Fiecare participant va fi rugat să devină povestitor și să împărtășească o poveste. În cazul în care doriți să participați dar nu știți de unde să faceți rost de povești, nu vă faceți griji. Vă oferim și câteva surse din care să alegeți o poveste sau…mai multe:

  1. hyakumonogatari.com
  2. kaidanblog.blogspot.ro
  3. www.sarudama.com
  4. Youtube.com – Compilation true scary story

Vă încurajăm să vă alăturați jocului și să vă testați curajul pe 24 octombrie!

Până atunci, vă invităm şi la următoarea seară niponă, care va avea loc pe 26 septembrie, ora 17:00, Cărtureşti Palas Iaşi.

Vă aşteptăm cu drag!

Obon Yasumi

000abd-obon

Ce este Obon? お盆は何ですか?

Obon (お盆) sau Bon () este una dintre cele mai cunoscute sărbători din Japonia. În traducere Festivalul Lanternelor sau Festivalul Morților, sărbătoarea budistă are scopul de a onora spiritele strămoșilor.
Numele religios complet al sărbătorii este Urabon-e (盂蘭盆会) și are la origini o poveste budistă care îl are în centru pe unul dintre cei mai apropiați discipoli ai lui Buddha, Maudgalyayana (sau Mogallana). În poveste, Maudgalyayana a descoperit prin meditație că mama lui a fost renăscută în unul din tărâmurile iadului budist. În timpul vieții a fost foarte protectore cu fiul său, dar a făcut o mulțime de lucruri îndoielnice pentru a-l crește. Maudgalyayana a fost șocat să vadă acest lucru și l-a întrebat pe Buddha ce să facă. Buddha a afirmat că, dacă  Maudgalyayana ar face ofrande generoase de mâncare pentru comunitatea budistă în ziua de 15 a lunii a 7-a a calendarului lunar, atunci mama sa ar fi eliberată. Maudgalyayana făcut cum a fost instruit și, într-adevăr, mama lui a fost eliberată din iad.

Când se sărbătorește Obon?

Obon nu este o sărbătoare fixă, ci una de sezon. Data de început diferă în funcție de regiune: în unele părți ale Japoniei se sărbătorește în iulie, iar în altele în august. De regulă durează 3 zile, perioadă pe care japonezii o numesc obon-yasumi.

Cum sărbătoresc oamenii Obon-ul?

În această perioadă a anului mulţi japonezi fac excursii în locurile natale pentru a vizita mormintele strămoşilor lor. În timpul festivalului, oamenii aprind lanterne făcute din lemn şi hârtie, care au scopul de a călăuzi sufletele morţilor spre şi dinspre casele lor, în general trimise pe apă, în josul râurilor; se aduce mâncare ca ofrandă celor decedaţi şi se dansează bon odori (dansuri speciale).

Cum arată cele trei zile de sărbătoare în cadrul familiei?

Majoritatea japonezilor persoane aleg să se întoarcă la casele unde au copilărit și la părinții care îi așteptă. Împreună cu noua lor familie, fac o vizită părinților și își întăresc relațiile familiale pe parcursul celor 3 zile. Bineînțeles, nu vin cu mâna goală, ci aduc daruri precum sos de soia, sake, cărți, dvd-uri, bani, însă cel mai important moment este cel când părinţilor li se arată nepoţii. Tot în prima zi se serveşte cina specifică unor japonezi adevărați, care constă în sushi. Tinerii au grijă ca gazdele să aibă mereu paharul plin, după cum cere eticheta japoneză. De asemenea, nu uită să facă, cu măsură, remarci și complimente legate de vremea, mâncarea și oamenii locului.
Cea de-a doua zi de obon-yasumi începe în aer liber pentru bărbații familiei, cu un antrenament de kendo, numit Asageiko. Tatăl și fiul au nevoie de momentele lor prin care să devină mai apropiați, dar au nevoie și de un leac pentru urmările serii precedente. Pentru femei, dimineța începe pregătind un mic-dejun festiv pentru toată familia.

1
În restul zilei, familiile se relaxează urmărind la televizor campionatul național de baseball al echipelor de liceu, care are loc în Japonia în acea perioadă și este găzduit de faimosul stadion Koshien.

2

Ziua nu trece fără ca tatăl și fiul să se mai lupte odată, de data asta jucând go.

3 4

Nici vecinii nu uită să îți arate aprecierea, motiv pentru care vin și ei în vizită, aducând un cadou numit nengu, care poate consta în aproape orice. Cel mai des se oferă legume sau fructe,  diferite gustări sau mâncăruri. Uneori se întâmplă ca un alt vecin să aducă același cadou, caz în care nu va mai fi numit nengu, ci kaburu. Ulterior, va trebui să se întoarcă seara cu un alt nengu.

Un alt eveniment de familie este cel în care membrii mânăncă nagashi-soumen. Pe un support din bambus pe care curge apă sunt puși tăieței soumen, care trebuie pescuiți și mâncați, un mod distractiv de a mănca și de a petrece timp cu familia în aer liber.

La desert, jocul va fi din nou implicat, unde un pepene roşu trebuie spart cu o bâtă de către unul dintre membrii familiei, dar nu oricum, ci legat la ochi în timp ce primeşte indicații oferite de ceilalți. Pe rând, fiecare își va încerca norocul, forța și concentrarea, dar victoria depinde și de indicaţiile date de către membrii familiei.
La cină se serveşte futomaki, câte unul pentru fiecare persoană. Se poate mânca feliat, dar familiile preferă să îl mănânce dintr-o singură bucată. Se spune că dacă este mâncat în timp ce membrii familiei privesc în aceeași direcție războaiele vor dispărea.

5
După cină, copiii sunt trimiși la culcare, pentru ca adulţii să poată juca Hyakumonogatari Kaidankai, o adunare a o sută de povești ciudate, stranii, cu spirite și fantome, totul în spiritul sărbătorii Obon.
La finalul celor trei zile, familiile se despart, dar legătura lor este mai puternică decât înainte. De aceea, Obon nu este numai o sărbătoare dedicată celor morți, ci este și o oportunitate pentru copii de a le mulțumi părinților pentru tot efortul depus pentru a-i crește și pentru faptul că nu ar fi ajuns cum sunt în prezent fără ajutorul lor.

Mălina Coșan

Activitatea continuă la Himawari

        Activitatea nu se termină niciodată la Himawari. Nu că ne-am plânge; uneori stăm și câte zece ore la sediu, zile la rând, totul din pasiune. Pentru că suntem voluntari și ne place ceea ce facem. Ca să nu mai spun nimic de colectiv.

       Așadar eforturile noastre nu s-au terminat odată cu Tanabata, o nu! A doua zi ne-am întors să facem curățenie după noi, evident, apoi abia ne-am luat câteva zile libere. Am încetat activitatea departamentelor pentru o săptămână, dar nu a fost vacanță. Am lucrat la informarea post-event, adică articole pe blog (click aici și aici pentru a le citi), poze pe pagina de facebook a evenimentului, analizarea feed-back-ului și redactarea unei broșuri de diseminare, care a fost dusă împreună cu un mic cadou sponsorilor și partenerilor noștri de câte doi membri pentru a le mulțumi. Și bineînțeles, ședința generală de evaluare a evenimentului. Concluzia finală: un eveniment reușit pe care sperăm să-l facem și mai mare la anul!

group

        După care au urmat câteva schimbări la nivel de conducere. Astfel, președintele interimar Roxana Mihaela Holban, secretarul Lucian-Andrei Bosînceanu și bibliotecarul Elena Zamfir și-au început mandatul de un an în iulie. Aceștia intrând în funcție, am trecut la întâmpinarea noilor membri aspiranți.

        Pe 18 iulie am avut o sală întreagă de noi membri, cu toții zâmbind și gata să înceapă voluntariatul. Pentru ei am pus la punct un sistem de senpai – kouhai în cadrul căruia unor membri mai vechi le-au fost  încredințați câte trei membri noi, pentru a le asigura o integrare mai rapidă și mai ușoară. Kouhaii au început activitatea încă din a doua zi, iar duminică sala a fost neîncăpătoare la activitățile departamentelor de Jocuri, Comunicare și Dansuri.

Jocuri

”Prima dată când auzisem de Himawari, credeam că este doar un grup de oameni, având ceva în comun. Dar festivalul Tanabata de anul acesta m-a făcut să înţeleg că nu este nici pe departe aşa cum mă aşteptam. Aici, la Himawari, suntem o adevărată familie, unde toţi lucrăm împreună pentru a realiza ceva, dar în acelaşi timp ne şi distram. Asociaţia a devenit o piesă importantă din viaţa mea, iar festivalul a fost „botezul”, adică momentul descoperirii. Multor oameni le este frică de necunoscut. Sunt speriaţi să cerceteze, să afle, de teamă că vor rămâne dezamăgiţi sau rătăciţi. Dar noi nu am fost singuri. Încă din primele noastre momente petrecute în acest mediu nou, al culturii japoneze, am fost îndrumaţi de un senpai, dar şi de ceilalţi membri, cu vechime mai mare. Astfel, împreună am putut constitui o relaţie solidă, bazată pe încredere şi ajutor reciproc. La Himawari, o comunitate din care sunt mândru să fac parte.”  – Dominic Roca

                                                                                              

La început, Himawari era locul unde aveam lecţiile de limbă japoneză. Credeam că toţi sunt cursanţi și de aceea se cunosc atât de bine între ei, până la festivalul Tanabata, când am aflat că, de fapt, ei sunt membri voluntari, fapt ce mi-a stârnit și mai mult interesul în a pătrunde într-o mică lume niponă pictată în tușe Himawariene. Astfel, m-am trezit în sediul Himawari, alături de toţi ceilalţi membri și… un senpai, cu ajutorul cărora am reușit să mă integrez mai bine și să aflu mai multe despre a fi voluntar aici. Fiind pasionată de activităţile tipice japoneze, voi fi gata să ajut cu toată inima când va fi nevoie.” – Andreea Solodchi

„Un firav cocor din hârtie albastră, cu aripile foşnind în lumină-prima mea lecţie neconvenţională de origami, alături de senpai, ca membru aspirant. Şi o primă amintire de la Himawari când, sub suspendate stoluri de alţi cocori încremeniţi, ochii urmăresc atent cărţile de Karuta, aşteptând cititorul să înceapă, sau cuprind cu privirea delicateţea calculată a mâinilor care pregătesc un Usucha.

Bun venit la Himawari.” – Oana Roiu

De când am venit în Himawari am cunoscut foarte multe persoane interesante, descoperind numeroase puncte comune cu aceștia, am împărtășit cu ușurință idei. Am fost foarte impresionat de structura grupului Himawari: toată lumea era foarte unită și gata să dea o mână de ajutor. Coordonatorii departamentelor sunt persoane foarte înțelegătoare și glumețe, iar munca se face de obicei cu zâmbetul pe buze. Cât despre senpai-ul meu: este o persoană foarte hazlie, care m-a ajutat să mă acomodez foarte repede cu toată lumea.– Dragoș Stoica

       

       Pe lângă membrii noi, Asociația a întâmpinat și inaugurarea unui nou sub-departament, DST: Design și Suport Tehnic, propus și coordonat de Lucian-Andrei Bosînceanu. Acest departament s-a dovedit un mare ajutor în evenimentul organizat de Himawari la începutul lunii august, Școala de Vară de limbă și cultură japoneză.

DSC_0474

        Activitatea cea mai intensă pentru acest eveniment a depus-o, evident, profesorul nostru de limbă japoneză, Oana Laura Fasolă. Școala de vară a început luni, 3 august, și a ținut până duminică, 9  august, când cei 27 de participanți și-au primit diplomele. În această săptămână, de la 9.30 la 13, cu o jumătate de oră pauză, aceștia au avut parte de un curs intens de limbă, unde au învățat formulele de bază, vocabular și hiragana, precum și câteva noțiuni de cultură (informații despre temple și cum să te comporți, sau bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki, printre altele). De la ora 14, în fiecare după-amiază, aceștia au participat la workshopuri și prezentări ale departamentelor noastre (origami, manga, dansuri, karuta, creație, ceremonia ceaiului) precum și o prezentare pe Kaidan, poveștile tradiționale japoneze cu monștri. Dând click aici, puteți viziona și reportajul celor de la Digi TV.

        După școala de vară, câțiva din membri s-au adunat pentru a face o curățenie generală în sala asociației din sediul de pe Lăpușneanu a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Trei zile au trudit, iar sala arată impecabil, gata să primească din nou activitățile departamentelor care s-au desfășurat intens în luna august. Cocorii au fost din nou agățați de tavanul sălii, iar noi simțim din nou că, de fiecare dată când intrăm în sală, pășim pe un alt tărâm, nipon, acasă.

        Și ca să termin pe o notă și mai veselă, membrii asociației au sărbătorit săptămâna aceasta împlinirea a opt ani de la înființarea asociației! Deci…

tort

La mulți ani,

HIMAWARI

sau

おたんじょうびおめでとうございます!

Nedelcu Daniel

Bine v-am găsit!

Yōkoso!

ようこそ!

Ne bucurăm să vă întâlnim și prin intermediul blogosferei și să vă anunțăm că de astăzi lansăm blogul Himawari, noua noastră casă, care sperăm să ne aducă mult mai aproape de voi, publicul iubitor de cultură japoneză şi nu numai.

De-a lungul timpului, prin scrierile noastre dorim să vă arătăm munca din culisele departamentelor (ce se face la Jocuri, dar la Creație? La Manga cum o fi?), dar și să vă împărtășim din cultura noastră organizațională (cine sunt Hima și Wari, dar George? Ce mai fac Gemini?), să vă oferim lecturi culturale prin articole (tradiții, povești, poezii, istorie etc), interviuri cu persoane de naţionalitate japoneză sau care doresc să îşi împărtăşească experienţa călătoriei sau a trăirii în tărâmul nipon (special guests), recenzii de film, de carte, de anime-uri sau manga şi multe altele.

Aici vom fi oamenii din spatele florii soarelui, cei care ne adunăm cu drag weekend de weekend la ședințe și, mânați de pasiunea pentru cultura japoneză și legați prin spiritul de voluntariat, punem la cale diferite activități cu gust nipon. Pe care vi le vom transmite și vouă.

hinamatsuri 2015

Credem în comunicarea cu voi, publicul nostru drag, și tocmai de aceea vă îndemnăm ca, orice sugestie/sfat/urare ați avea, să o lăsați în comentariile fiecărui articol sau pe pagina căruia i se adresează, iar noi vă vom răspunde în cât mai scurt timp posibil.

Ja, pentru a nu pierde nimic din toate acestea, abonaţi-vă pe e-mail şi fiţi cu ochii pe noi!

Mata ne!

またね!

sursă foto: userimages.imvu.com, fira.jp