Înscrieri la examenul JLPT (日本語能力試験 / Nihongo Nouryoku Shiken)

Selina.(Pixiv403217).full.1830497

Departamentul de Limba Japoneză din cadrul Asociaţiei româno-japonezHimawari  îşi invită cursanţii doritori să se înscrie la examenul de atestare a cunoştinţelor de limba japoneză (Nihongo Nouryoku Shiken), care va avea loc anul acesta Duminică, 6 decembrie.

Înscrierea va avea loc pe data de 26 septembrie (sâmbătă), de la ora 10:00, în sala de curs a asociaţiei.

Înainte de a veni la înscrieri, vă rugăm să urmaţi paşii menţionaţi în continuare, fără de care înscrierea nu este posibilă:

Pasul 1

Achitarea taxei de înscriere la examen în funcţie de nivelul la care doriți să vă înscrieți.

Taxele de înscriere pentru cele 5 niveluri sunt următoarele:

N1: 100 lei

N2: 100 lei

N3: 70 lei

N4: 70 lei

N5: 70 lei

Achitarea acestei taxe se poate face NUMAI prin bancă, în contul următor:

Asociaţia Profesorilor de Limba Japoneză din România

Cont IBAN: RO81RZBR0000060012836109

Raiffesen Bank, Sucursala Piaţa Romană

Piaţa Romană nr. 9, Bucureşti

a) Banii se pot depune în numerar la orice ghişeu / sucursală / filială Raiffeisen Bank din România (Bucureşti sau provincie).

  • menţionaţi pe formularul de depunere „Inscriere JLPT pentru (numele candidatului)” şi aveţi grijă să păstraţi copia după Foaia de vărsămînt pe care o primiţi de la bancă, deoarece aceasta reprezintă dovada efectuării plăţii şi serveşte drept chitanţă.
  • ATENŢIE!!! pe formularul de la bancă trebuie să apară obligatoriu numele candidatului; prin urmare, dacă, de exemplu, o persoană face depuneri pentru mai mulţi candidaţi, va trebui să completeze cîte un formular cu numele fiecăruia. Depunerea poate fi făcută de către părinţi pentru copii sau de către profesori pentru elevi etc., dar pe formular trebuie să apară OBLIGATORIU numele candidatului/ei care se va prezenta efectiv la examen. Vă rugăm să atrageți atenția funcționarilor de la bancă să completeze corect și complet numele candidatului!

ATENŢIE!    Pentru această depunere, banca percepe un comision din valoarea tranzacţiei. Comisionul trebuie suportat de către cel care face depunerea pentru ca suma ajunsă în final în cont să fie de exact 70 / 100 de lei.

b) Plata se poate face şi prin transfer bancar (inclusiv online), dintr-un cont deschis la orice altă bancă în contul de mai sus. Nu uitaţi să specificaţi „Înscriere JLPT pentru… (numele candidatului)” şi să printaţi Ordinul de plată emis la transfer.

Pasul 2

–          descărcaţi de aici formularul de înscriere: JLPT_application_form_2015b

Pasul 3

–          printaţi Formularul, numai faţă (6 pagini). NU printaţi faţă-verso!

Pasul 4

–          2 fotografii (3cm x 3cm sau 3 cm x 4 cm), nu mai vechi de 6 luni. Vă rugăm insistent ca fotografiile să aibă dimensiunea cerută și să vă scrieți numele pe spatele fiecăreia.

Pasul 5

Veniţi sâmbătă, 26 septembrie, de la ora 10:00, cu formularul printat, cele două fotografii, şi copia dupa documentul care dovedeşte plata taxei de înscriere. Completarea formularului se va face împreună cu domnişoara profesor Oana Laura Fasolă.

Reclame

Akagami no Shirayuki-hime sau Albă-ca-zăpada cu părul roșu

Shirayuki

După succesul sezonului de primăvară, în care am avut parte de anime precum Shokugeki no Souma, Arslan Senki, Owari no Seraph, Kyoukai no Rinne etc. sezonul de vară a debutat cu același succes prin serializări precum Gangsta, AoharuxKikanjuu, Ushio to Tora, Overlord, Gate, fără să amintim de noile sezoane de la Durarara, Junjou Romantica, Working! etc. Mai mult, urmând tradiția din ultimele câteve sezoane de a pune în producție o manga shoujo/romance celebră (vezi Ore Monogatari – primavara 2015, Kami-sama Hajimemashita – iarnă 2014, Ookami Shoujo to Kuro Ouji – toamnă 2014, Ao Haru Ride – vară 2014 ș.a.m.d.), sezonul vară 2015 aduce Akagami no Shirayuki-hime.

Încă de la început, manga, publicată de Hakusensha (Akatsuki no Yona, Skip Beat, Natsume Yuujinchou) și semnată de Sorata Akizuki, a făcut furori, animeul fiind  așteptat cu nerăbdare. Acesta a fost astfel serializat în scenariul lui Deko Akao (Noragami, Mahou Sensei Negima, Arakawa Under the Bridge) și în regia lui Masahiro Andou (Full Metal Alchemist, Zetsuen no Tempest, Hanasaku Iroha), producția Warner Entertainment Japan și studio Bones (Full Metal Alchemist: Brotherhood, Ouran Highschool Host Club, Noragami, No.6, Gosick, Darker than Black).

Zen

Într-o lume fantastică modelată în stilul Europei medievale (cu regate, prinți, nobili și castele), Shirayuki (Saori Hayami Bakuman, Soul Eater Not!, Ano Hana) este o eroină atipică prin determinarea și echilibrul ei în decizii și emoții. „Albă-ca-zăpada” vrea să-și găsească singură drumul în viață și preferă să fugă din țară atunci când părul ei unic, roșu, captează atenția prințului, avansurile sale fiind tiranice. În drumul ei spre țara vecină îl întâlnește pe Zen (Ryouta Oosaka – Hataraku Maou Sama, Attack on Titan, Log Horizon, Glasslip) și pe cei doi însoțitori ai săi. Inițial ei o privesc cu suspiciune, dar o acceptă atunci când aceasta tratează rănile lui Zen într-un mod îndrăzneț. Când prințul încearcă să o prindă prin intermediul (evident) unor mere otrăvite, Zen își dă seama de șiretlic și mănâncă chiar el mărul. Shirayuki se predă prințului de bunăvoie pentru a face rost de antidot în cel mai scurt timp, dar se dovedește că această acțiune nu era necesară atunci când Zen însuși intră cu forța în castel și o salvează – dezvăluind că, la rândul lui, era prințul țării vecine. Pentru a evita un conflict politic, Shirayuki este eliberată și i se permite să plece în țara lui Zen fără probleme. Acolo, ea trece prin diverse peripeții pentru a își găsi și urma drumul, de-a lungul acestuia cunoscându-l mai bine pe Zen și pe cei din jurul său.

Final

Povestea de inspirație evident vestică este dublată de atmosfera de basm, sau mai bine spus de „povești cu zâne” în stilul francez și german, realizată printr-o animație elegantă și un design superb, fără să uităm de paleta de culori generoasă în tot ce înseamnă vivid și impresionant (pe măsura părului personajului principal). Muzica nu face excepție, Michiru Oshima (Fullmetal Alchemist, Zetsuen no Tempest, So Ra No Wo To) revenind cu ritmul placut și blând al pianului și al viorii cu care ne-a obișnuit.

tumblr_nllsvflU5U1qdpo2no1_500

Dar ceea ce posibil intrigă cel mai mult este modul în care caracterizarea personajelor este dezvoltată prin acțiunea popriu-zisă, mici arc-uri menite să pună în evidență anumite trăsături și convingeri, precum și flash-back-uri cu mici episoade din tinerețea personajelor. Genul animeului este shoujo ceea ce înseamnă că partea romantică joacă un rol important, dar nu primează. De interes sunt personajele, mai exact cum sunt ele. Deși acestea se dezvoltă vizibil, personalitatea lor era deja bine fixată înaintea demarării evenimentelor din primul episod (personajele sunt adulți tineri) , deci focusul principal al acestui anime este conturarea personajelor principale și secundare, așa cum sunt ele. Iar acestea sunt demne de cunoscut și intrigante, precum și misterioase pe măsură ce în fiecare episod descoperim ceva nou despre acestea.

Astfel, Akagami no Shirayuki-hime a avut un succes răsunător, iar un al doilea sezon a fost deja confirmat, după doar câteva episoade. În orice caz, acest anime reușit își merită timpul acordat și sperăm că personajele memorabile vor ține companie imaginației noastre până în iarnă, când este anunțat sezonul al doilea. Între timp, mai sunt câteva episoade din acest sezon!

Daniel Nedelcu

Kaidan, povești japoneze cu monștri

yokai_by_scary_panda-d4abbrx

Pe 12 Septembrie, în incinta Librăriei Cărturești, Palas, la ora 17 fix a fost dat startul primei seri nipone. Debutul a fost făcut pe o temă mai puțin cunoscută publicului și anume Kaidan.

Ce este Kaidan?

Kaidan reprezintă o serie de povești tradiționale adunate din toate colțurile Japoniei și Chinei.

Original bazate pe povești Budiste cu caracter didactic, Kaidan implică de multe ori elemente precum karma, în special răzbunări pentru fărădelegi. Se credea că fantomele răzbunătoare sunt mult mai puternice după moarte decât au fost în timpul vieții, deobicei fiind illustrate de oameni care nu aveau putere, precum femei sau servitori. Multe povești nu au intenția de a înspăimânta, ci de a oferi lecții de morală. Mai târziu și-au făcut loc și poveștile cu caracter ciudat și macabru.

Ce personaje apar în Kaidan?

Yokai (妖怪 – fantomă, apariție ciudată) este o clasă ce cuprinde mai mulți monștri din mitologia Japoniei, precum: Oni, Tengu, animale (tanuki-ratoni, kitsune-vulpi, mujina-bursuci, inugami-câini, bakeneko-pisici) etc.

Yurei (幽霊 – spirit/suflet slab, obosit) sunt apariții în foclorul japonez asemănătoare cu cele din poveștile cu fantome occidentale.

Pentru cei doritori să guste din aceste povești inedite, dar și pentru a trezi interesul necunoscătorilor, am pregătit o listă cu recomandări de filme și anime:

Dacă iubiți filmele clasice, poveștile japoneze și creaturi precum Kappa, Rokurokubi, Yuki Onna și mulți alți yokai, filmele apărute între anii 1965-1969, primele pe tema Kaidan, vor fi o experiență de neuitat:

1

1

Pentru pasionații de filme horror sau cele cu mai multă acțiune și suspans recomandăm următoarele filme:

1

Diferite specii de yokai sunt întălnite și în filmele de animație sub o formă mai prietenoasă și emoționantă atât pentru copii, cât și pentru publicul matur:

1

Nu îi uităm nici pe fanii anime, pentru care există o gamă largă de seriale în care yokai și alte apariții ciudate sunt centrul atenției. Cele mai multe dintre ele se concentrează pe relația dintre oameni și aceste creaturi misterioase:

1

1

1

Poveștile de tip kaidan au apărut când un joc numit Hyakumonogatari Kaidankai, în traducere, adunare a 100 de povești ciudate, a devenit popular în Japonia: 100 de lumânări sunt așezate într-un cerc, iar fiecare persoană prezentă va spune o poveste ciudată, stranie, după care va stinge o lumânare. Cu dispariția ultimei surse de lumină, cineva sau ceva teribil îi va aștepta pe cei din întuneric. Se crede că acest joc a fost creat ca un test de curaj pentru samurai, dar crescând în popularitate s-a extins de la războinici, aristocrați, la orășeni și țărani, ajungând să fie jucat în toată Japonia.

Acestea fiind spuse, Asociația româno-japoneză Himawari Iași are plăcerea de a dedica seara de 24 octombrie acestui joc. Fiecare participant va fi rugat să devină povestitor și să împărtășească o poveste. În cazul în care doriți să participați dar nu știți de unde să faceți rost de povești, nu vă faceți griji. Vă oferim și câteva surse din care să alegeți o poveste sau…mai multe:

  1. hyakumonogatari.com
  2. kaidanblog.blogspot.ro
  3. www.sarudama.com
  4. Youtube.com – Compilation true scary story

Vă încurajăm să vă alăturați jocului și să vă testați curajul pe 24 octombrie!

Până atunci, vă invităm şi la următoarea seară niponă, care va avea loc pe 26 septembrie, ora 17:00, Cărtureşti Palas Iaşi.

Vă aşteptăm cu drag!

Obon Yasumi

000abd-obon

Ce este Obon? お盆は何ですか?

Obon (お盆) sau Bon () este una dintre cele mai cunoscute sărbători din Japonia. În traducere Festivalul Lanternelor sau Festivalul Morților, sărbătoarea budistă are scopul de a onora spiritele strămoșilor.
Numele religios complet al sărbătorii este Urabon-e (盂蘭盆会) și are la origini o poveste budistă care îl are în centru pe unul dintre cei mai apropiați discipoli ai lui Buddha, Maudgalyayana (sau Mogallana). În poveste, Maudgalyayana a descoperit prin meditație că mama lui a fost renăscută în unul din tărâmurile iadului budist. În timpul vieții a fost foarte protectore cu fiul său, dar a făcut o mulțime de lucruri îndoielnice pentru a-l crește. Maudgalyayana a fost șocat să vadă acest lucru și l-a întrebat pe Buddha ce să facă. Buddha a afirmat că, dacă  Maudgalyayana ar face ofrande generoase de mâncare pentru comunitatea budistă în ziua de 15 a lunii a 7-a a calendarului lunar, atunci mama sa ar fi eliberată. Maudgalyayana făcut cum a fost instruit și, într-adevăr, mama lui a fost eliberată din iad.

Când se sărbătorește Obon?

Obon nu este o sărbătoare fixă, ci una de sezon. Data de început diferă în funcție de regiune: în unele părți ale Japoniei se sărbătorește în iulie, iar în altele în august. De regulă durează 3 zile, perioadă pe care japonezii o numesc obon-yasumi.

Cum sărbătoresc oamenii Obon-ul?

În această perioadă a anului mulţi japonezi fac excursii în locurile natale pentru a vizita mormintele strămoşilor lor. În timpul festivalului, oamenii aprind lanterne făcute din lemn şi hârtie, care au scopul de a călăuzi sufletele morţilor spre şi dinspre casele lor, în general trimise pe apă, în josul râurilor; se aduce mâncare ca ofrandă celor decedaţi şi se dansează bon odori (dansuri speciale).

Cum arată cele trei zile de sărbătoare în cadrul familiei?

Majoritatea japonezilor persoane aleg să se întoarcă la casele unde au copilărit și la părinții care îi așteptă. Împreună cu noua lor familie, fac o vizită părinților și își întăresc relațiile familiale pe parcursul celor 3 zile. Bineînțeles, nu vin cu mâna goală, ci aduc daruri precum sos de soia, sake, cărți, dvd-uri, bani, însă cel mai important moment este cel când părinţilor li se arată nepoţii. Tot în prima zi se serveşte cina specifică unor japonezi adevărați, care constă în sushi. Tinerii au grijă ca gazdele să aibă mereu paharul plin, după cum cere eticheta japoneză. De asemenea, nu uită să facă, cu măsură, remarci și complimente legate de vremea, mâncarea și oamenii locului.
Cea de-a doua zi de obon-yasumi începe în aer liber pentru bărbații familiei, cu un antrenament de kendo, numit Asageiko. Tatăl și fiul au nevoie de momentele lor prin care să devină mai apropiați, dar au nevoie și de un leac pentru urmările serii precedente. Pentru femei, dimineța începe pregătind un mic-dejun festiv pentru toată familia.

1
În restul zilei, familiile se relaxează urmărind la televizor campionatul național de baseball al echipelor de liceu, care are loc în Japonia în acea perioadă și este găzduit de faimosul stadion Koshien.

2

Ziua nu trece fără ca tatăl și fiul să se mai lupte odată, de data asta jucând go.

3 4

Nici vecinii nu uită să îți arate aprecierea, motiv pentru care vin și ei în vizită, aducând un cadou numit nengu, care poate consta în aproape orice. Cel mai des se oferă legume sau fructe,  diferite gustări sau mâncăruri. Uneori se întâmplă ca un alt vecin să aducă același cadou, caz în care nu va mai fi numit nengu, ci kaburu. Ulterior, va trebui să se întoarcă seara cu un alt nengu.

Un alt eveniment de familie este cel în care membrii mânăncă nagashi-soumen. Pe un support din bambus pe care curge apă sunt puși tăieței soumen, care trebuie pescuiți și mâncați, un mod distractiv de a mănca și de a petrece timp cu familia în aer liber.

La desert, jocul va fi din nou implicat, unde un pepene roşu trebuie spart cu o bâtă de către unul dintre membrii familiei, dar nu oricum, ci legat la ochi în timp ce primeşte indicații oferite de ceilalți. Pe rând, fiecare își va încerca norocul, forța și concentrarea, dar victoria depinde și de indicaţiile date de către membrii familiei.
La cină se serveşte futomaki, câte unul pentru fiecare persoană. Se poate mânca feliat, dar familiile preferă să îl mănânce dintr-o singură bucată. Se spune că dacă este mâncat în timp ce membrii familiei privesc în aceeași direcție războaiele vor dispărea.

5
După cină, copiii sunt trimiși la culcare, pentru ca adulţii să poată juca Hyakumonogatari Kaidankai, o adunare a o sută de povești ciudate, stranii, cu spirite și fantome, totul în spiritul sărbătorii Obon.
La finalul celor trei zile, familiile se despart, dar legătura lor este mai puternică decât înainte. De aceea, Obon nu este numai o sărbătoare dedicată celor morți, ci este și o oportunitate pentru copii de a le mulțumi părinților pentru tot efortul depus pentru a-i crește și pentru faptul că nu ar fi ajuns cum sunt în prezent fără ajutorul lor.

Mălina Coșan

Activitatea continuă la Himawari

        Activitatea nu se termină niciodată la Himawari. Nu că ne-am plânge; uneori stăm și câte zece ore la sediu, zile la rând, totul din pasiune. Pentru că suntem voluntari și ne place ceea ce facem. Ca să nu mai spun nimic de colectiv.

       Așadar eforturile noastre nu s-au terminat odată cu Tanabata, o nu! A doua zi ne-am întors să facem curățenie după noi, evident, apoi abia ne-am luat câteva zile libere. Am încetat activitatea departamentelor pentru o săptămână, dar nu a fost vacanță. Am lucrat la informarea post-event, adică articole pe blog (click aici și aici pentru a le citi), poze pe pagina de facebook a evenimentului, analizarea feed-back-ului și redactarea unei broșuri de diseminare, care a fost dusă împreună cu un mic cadou sponsorilor și partenerilor noștri de câte doi membri pentru a le mulțumi. Și bineînțeles, ședința generală de evaluare a evenimentului. Concluzia finală: un eveniment reușit pe care sperăm să-l facem și mai mare la anul!

group

        După care au urmat câteva schimbări la nivel de conducere. Astfel, președintele interimar Roxana Mihaela Holban, secretarul Lucian-Andrei Bosînceanu și bibliotecarul Elena Zamfir și-au început mandatul de un an în iulie. Aceștia intrând în funcție, am trecut la întâmpinarea noilor membri aspiranți.

        Pe 18 iulie am avut o sală întreagă de noi membri, cu toții zâmbind și gata să înceapă voluntariatul. Pentru ei am pus la punct un sistem de senpai – kouhai în cadrul căruia unor membri mai vechi le-au fost  încredințați câte trei membri noi, pentru a le asigura o integrare mai rapidă și mai ușoară. Kouhaii au început activitatea încă din a doua zi, iar duminică sala a fost neîncăpătoare la activitățile departamentelor de Jocuri, Comunicare și Dansuri.

Jocuri

”Prima dată când auzisem de Himawari, credeam că este doar un grup de oameni, având ceva în comun. Dar festivalul Tanabata de anul acesta m-a făcut să înţeleg că nu este nici pe departe aşa cum mă aşteptam. Aici, la Himawari, suntem o adevărată familie, unde toţi lucrăm împreună pentru a realiza ceva, dar în acelaşi timp ne şi distram. Asociaţia a devenit o piesă importantă din viaţa mea, iar festivalul a fost „botezul”, adică momentul descoperirii. Multor oameni le este frică de necunoscut. Sunt speriaţi să cerceteze, să afle, de teamă că vor rămâne dezamăgiţi sau rătăciţi. Dar noi nu am fost singuri. Încă din primele noastre momente petrecute în acest mediu nou, al culturii japoneze, am fost îndrumaţi de un senpai, dar şi de ceilalţi membri, cu vechime mai mare. Astfel, împreună am putut constitui o relaţie solidă, bazată pe încredere şi ajutor reciproc. La Himawari, o comunitate din care sunt mândru să fac parte.”  – Dominic Roca

                                                                                              

La început, Himawari era locul unde aveam lecţiile de limbă japoneză. Credeam că toţi sunt cursanţi și de aceea se cunosc atât de bine între ei, până la festivalul Tanabata, când am aflat că, de fapt, ei sunt membri voluntari, fapt ce mi-a stârnit și mai mult interesul în a pătrunde într-o mică lume niponă pictată în tușe Himawariene. Astfel, m-am trezit în sediul Himawari, alături de toţi ceilalţi membri și… un senpai, cu ajutorul cărora am reușit să mă integrez mai bine și să aflu mai multe despre a fi voluntar aici. Fiind pasionată de activităţile tipice japoneze, voi fi gata să ajut cu toată inima când va fi nevoie.” – Andreea Solodchi

„Un firav cocor din hârtie albastră, cu aripile foşnind în lumină-prima mea lecţie neconvenţională de origami, alături de senpai, ca membru aspirant. Şi o primă amintire de la Himawari când, sub suspendate stoluri de alţi cocori încremeniţi, ochii urmăresc atent cărţile de Karuta, aşteptând cititorul să înceapă, sau cuprind cu privirea delicateţea calculată a mâinilor care pregătesc un Usucha.

Bun venit la Himawari.” – Oana Roiu

De când am venit în Himawari am cunoscut foarte multe persoane interesante, descoperind numeroase puncte comune cu aceștia, am împărtășit cu ușurință idei. Am fost foarte impresionat de structura grupului Himawari: toată lumea era foarte unită și gata să dea o mână de ajutor. Coordonatorii departamentelor sunt persoane foarte înțelegătoare și glumețe, iar munca se face de obicei cu zâmbetul pe buze. Cât despre senpai-ul meu: este o persoană foarte hazlie, care m-a ajutat să mă acomodez foarte repede cu toată lumea.– Dragoș Stoica

       

       Pe lângă membrii noi, Asociația a întâmpinat și inaugurarea unui nou sub-departament, DST: Design și Suport Tehnic, propus și coordonat de Lucian-Andrei Bosînceanu. Acest departament s-a dovedit un mare ajutor în evenimentul organizat de Himawari la începutul lunii august, Școala de Vară de limbă și cultură japoneză.

DSC_0474

        Activitatea cea mai intensă pentru acest eveniment a depus-o, evident, profesorul nostru de limbă japoneză, Oana Laura Fasolă. Școala de vară a început luni, 3 august, și a ținut până duminică, 9  august, când cei 27 de participanți și-au primit diplomele. În această săptămână, de la 9.30 la 13, cu o jumătate de oră pauză, aceștia au avut parte de un curs intens de limbă, unde au învățat formulele de bază, vocabular și hiragana, precum și câteva noțiuni de cultură (informații despre temple și cum să te comporți, sau bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki, printre altele). De la ora 14, în fiecare după-amiază, aceștia au participat la workshopuri și prezentări ale departamentelor noastre (origami, manga, dansuri, karuta, creație, ceremonia ceaiului) precum și o prezentare pe Kaidan, poveștile tradiționale japoneze cu monștri. Dând click aici, puteți viziona și reportajul celor de la Digi TV.

        După școala de vară, câțiva din membri s-au adunat pentru a face o curățenie generală în sala asociației din sediul de pe Lăpușneanu a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Trei zile au trudit, iar sala arată impecabil, gata să primească din nou activitățile departamentelor care s-au desfășurat intens în luna august. Cocorii au fost din nou agățați de tavanul sălii, iar noi simțim din nou că, de fiecare dată când intrăm în sală, pășim pe un alt tărâm, nipon, acasă.

        Și ca să termin pe o notă și mai veselă, membrii asociației au sărbătorit săptămâna aceasta împlinirea a opt ani de la înființarea asociației! Deci…

tort

La mulți ani,

HIMAWARI

sau

おたんじょうびおめでとうございます!

Nedelcu Daniel

Premieră la Iași: Cosplay Cafe și Concursul Himawari Cosplay

2015 – anul în care Iașul a adus, în premieră, o serie de evenimente dedicate iubitorilor de anime, manga sau jocuri video. Glasul fanilor de pretutindeni a fost auzit, iar membrii Asociației Româno-Japoneze Himawari au fost cei care au răspuns cu entuziasm. Timp de trei zile am oferit o experiență unică publicului ieșean necunoscător și am oferit clipe de neuitat pentru pasionați.

11759521_1006449939395595_1883354648_nAstfel, povestea noastră a început în ziua de 2 iulie, când am transformat localul Cafeneaua Veche într-o Cafenea Cosplay. Membri ai Asociației Himawari și-au luat “uniformele” de lucru și au așteptat să încânte clienții localului.

Am continuat în același spirit și pe data de 3 iulie, în același local. Scopul nu a fost doar cel de a face ceva diferit, ci de a împărtăși un hobby pe care mulți îl avem în comun. În timp ce pentru România sunt o noutate, cafenelele de acest gen sunt la ordinea zilei în Țara Soarelui-Răsare, mult mai diverse și interactive.

11733691_1006450029395586_1779112671_o 11749879_1006449992728923_2031402991_o

11720718_1006449946062261_948184289_nLa finalul celor două zile am putut număra toate momentele frumoase, zâmbetele oaspeților care au ales să se relaxeze în local, privirile curioase și surprinse ale trecătorilor și prieteniile legate cu oamenii abia întâlniţi, toate constituind în amintiri plăcute ale primului Cosplay Cafe organizat de Himawari.

„Cosplay” a devenit un termen cunoscut și în România, odată cu apariția convențiilor precum Nijikon, Otaku Festival sau Comic Con. A câștigat un loc aparte în comunitatea otaku a țării noastre, având o evoluție rapidă, iar, dacă lucrurile continuă în acest ritm, ne putem aștepta la o creștere ieșită din comun, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, în următorii ani.

_DSC7526 _DSC7622

În cea de a treia zi dedicată acestei arte, echipa Himawari a ales să le ofere fanilor încă o oportunitate de a se întâlni cu prieteni vechi, de a-și face alții noi și de a deveni personajele mult îndrăgite din manga, anime sau jocuri video. Cum două sau trei convenții pe an nu sunt niciodată îndeajuns pentru a stinge dorința arzătoare de a face ceea ce-ți place, ne-am gândit să plusăm numărul acestora cu prima ediție a Himawari Cosplay. Ca echipă, am avut emoții în legătură cu numărul persoanelor care ne vor onora cu prezența, însă am fost copleșiți. Fanii nu ne-au dezamăgit și ne-au demonstrat că nu suntem nici pe departe puțini.

_DSC7229Pentru că este în spiritul japonez ca gazdele să aibă grijă de bunăstarea oaspeților, pe tot parcursul zilei de sâmbătă, în incinta grădinii Casei Pogor, decorată în spirit de sărbătoare niponă, am pus la dispoziție o serie de workshop-uri de Manga, de Jocuri și Dansuri japoneze, cât și un Concurs de Cultură generală, al cărui câștigător sperăm că s-a bucurat de premiul primit. Am păstrat atmosfera dinamică cu momente artistice, precum noile dansuri ale fetelor din Departamentul de Dansuri al asociației noastre sau cu melodii japoneze interpretate de către Diana Petcu, artistă locală și una dintre invitații noștri dragi pe care îi mai așteptăm şi la următoarele evenimente.

DSC_0800

_DSC8079

Ultimii ani au dovedit că scena cosplay din România s-a maturizat. Trebuie doar să arunci o privire la câțiva „veterani” și să observi evoluția. Și pentru că Iașul nu are multă experiență încă, i-am rugat pe Andra și Cezar Oică să participe la această primă ediție în calitate de invitați speciali și să ne dea câteva sfaturi într-o sesiune de Questions and Answers. Timp de o oră, care a trecut pe nesimțite, am împărtășit experiențe, sentimente, curiozități și am realizat că suntem o comunitate formată din oameni deosebiți, curajoși și pasionați, cu care e ușor să legi prietenii. Vorba unui invitat ne confirmă: „persoanele pe care le întâlniți aici sunt prieteni pe care încă nu îi cunoașteți.”

_DSC7503

Chiar și cu toate activitățile de pe parcursul zilei, așteptarea a fost lungă. Deşi concursul Himawari Cosplay era anunțat la ora 17:00, începând cu ora 15:00 și-au făcut apariția din ce în ce mai multe prezențe, mai mult sau mai puțin cunoscute, din diverse surse ficționale. Era o priveliște minunată și curioasă pentru cuplurile de proaspăt căsătoriți care au trecut prin grădina Casei Pogor în ziua nunţii pentru a-și face ședința foto. Ups, le-am furat câteva dintre priviri cu costumele noastre.

11749817_1006449979395591_1107040539_n

Concursul s-a lăsat așteptat 30 de minute din cauză că vremea ne-a făcut o surpriză, așa că a trebuit să găsim adăpost. Aceasta e explicația oficială, dar credem că, de fapt, nu a fost voia vremii, ci a unui misterios vizitator ce și-a pus ca dorință pe tanzaku (fâșiile colorate agățate de bambus pentru Festivalul Tanabata) să plouă, iar în cinci minute a fost fericit că i s-a îndeplinit. Oricare variantă ar fi fost, s-a rezolvat și asta, fără pagube și fără niciun oaspete pierdut. Mulțumim pentru fidelitate, chiar și când e vorba de ploaie!

DSC_0985 DSC_0986

Odată început concursul, grădina în care ne aflam a devenit un alt univers. Publicul numeros s-a bucurat din plin de jocurile de rol puse în scenă. Au fost prestații diferite, fiecare cu ceva special. Totoro cel adorabil și foarte pufos a primit exclamații precum: „aww, ce dragalaș, uite ce coadă are”, iar Nana, ca o adevărată artistă, a câștigat inimile fanilor care au fredonat cântecul alături de ea. Sasuke, cum era de așteptat, și-a demonstrat priceperea în luptă, iar Sakura a dat dovadă de curaj și multă ambiție prin discursul ei. Pe scenă au mai urcat eleganta Asuna, puternicul Archer, în varianta genderbent, ispititoarea Ahri și impunătorul Death, care au dau dovadă de multă carismă și talent, captând privirile și tăind răsuflări.  [album poze]

11694170_1006449986062257_123597968_nCel din urmă, dar și cel care a plecat spre casă cu premiul I a fost Dragonborn, personaj din jocul Skyrim, care alături de un costum foarte bine realizat și cu o  atitudine impunătoare, a optat să-și folosească toporul (?) și libertatea de mișcare pe scenă pentru a ne demonstra că este demn de titlul pe care acum îl poartă, câștigător al primei ediții Himawari Cosplay. Întrucât ne-a plăcut atât nouă, cât și publicului, l-am făcut să-și repete numărul la primirea premiului și astfel am rămas cu o amintire bine întipărită a unui războinic.

Și cam așa a decurs ziua de 4 iulie 2015, zi care a marcat sfârșitul Săptămânii Japoneze la Iași și care a însemnat un pas înainte pentru cosplay-ul din toată țara. Ca organizatori, vom susține în continuare iubitorii de Japonia, cosplay și nu numai. Acum ne despărțim pentru o scurtă perioadă de timp doar cu promisiunea de a reveni și cu dorința arzătoare de a crește împreună. Atât timp cât există oameni pasionați care fac lucruri de dragul altor oameni pasionați doar pentru sentimentul de fericire pe care îl oferă astfel de evenimente, orice vis este posibil.

_DSC7641

Ja, mata rainen! (Ne vedem la anul!)

Arigatou gozaimashita! ^_^

Articol semnat de Mălina Coșan, membru Himawari


Săptămâna Japoneză şi Festivalul Tanabata au fost realizate cu ajutorul:

Haramichi Ro

Cărtureşti

Lex Hobby Store

Muzeul Literaturii Române

C.S. Toratoshi

Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi

Cafeneaua Veche

Ceainăria Maya Concept

CitySpin

Impact FM

WINK Public Multimedia

Săptămâna în care Japonia a ocupat Iașul

De ceva vreme, Țara Soarelui Răsare fascinează românii din ce în ce mai mult. Cumulul de carte japoneză și cu tematici nipone ce au invadat rafturile librăriilor în ultimele decenii este impresionant, reușind cumva să ne scoată din rutina latino-slavo-germanică. Nu ar fi de mirare ca în curând să-l vedem pe Murakami în curriculum școlar! Tocmai de aceea, din pură fascinație și pasiune, Himawari s-a decis anul acesta să-și înzecească eforturile și să aducă Japonia la Iași timp de o întreagă săptămână. Sau, pentru a fi mai exacți, nouă zile.

Pregătirile au început cu luni înainte. S-a hotărât ca înaintea festivalului Tanabata, anual organizat în jurul zilei de 7 iulie, să aibă loc și Săptămâna Japoneză: patru seminarii, o proiecție de documentar și una de film, două zile de Cosplay Cafe și o zi de Himawari Cosplay Contest! Fiecare departament a lucrat din greu. Au început să apară costumele membrilor, să se achiziționeze materiale și să se facă planuri serioase.

Pe 26 mai au început promovarea și înscrierile pentru Concursul Himawari Cosplay. Pe 15 iunie, promovarea Săptămânii japoneze și a festivalului Tanabata. Cu o săptămână înainte de eveniment, sala Himawari era în permanență ocupată cu membrii diverselor departamente, muncind din greu sau exersând pentru demonstrațiile planificate.

Sâmbătă, 27 iunie, toată lumea era la ultima ședință dinaintea evenimentului. Puțin stresați, dar plini de râvnă, membrii au discutat ultimele detalii, iar la ora 17:30 erau la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” pentru primul seminar, proiecția documentarului „Tsunami și florile de cireș”, nominalizat la secția „2012 Academy Award for Best Documentary”. Documentarul a fost informativ, dar mai ales emoționant; spectatorii au fost lăsați în lacrimi. Imaginile și mărturisirile șocante au deschis ochii către adevărata tragedie ce a fost tsunami-ul din 2011. Totuși, documentarul s-a terminat cu nuanțe florale: „Indiferent de tragediile prin care trecem noi, cireșii vor veghea”, în traducere liberă.

Duminică a văzut o prezență bogată la Cărturești, Palas, unde colegul nostru, Lucian Bosînceanu, a prezentat „Jocuri tradiționale japoneze și impactul lor cultural. Coordonatorul jocurilor Shougi și Hanafuda din cadrul departamentului de Jocuri al asociației a prezentat detalii despre jocurile tradiționale japoneze: originea lor, cum se joacă, campionatele etc. Spre încântarea publicului, acesta a adus și a dat publicului să vadă table și seturi originale de Shougi, Go, Hanafuda și Karuta.

11695858_10152977485603616_5370420713869803904_nLuni, cei interesați s-au întors la sediul din Palas a unuia din sponsorii noștri, Cărturești, pentru a auzi – și vedea – „first-hand” experiența călătoriei în Japonia, așa cum Bogdan Cristian Andrei (zis și ボグダンさん, lit. Bogudan-san), colegul nostru, a trăit-o. Prezentarea a avut o ușoară întârziere, dar a ținut până aproape de ora de închidere a librăriei, mai bine de trei ore, iar participanții nu se mai opreau din întrebări. Prin intermediul pozelor, am făcut o călătorie inedită prin Japonia, așa cum Bogdan însuși a văzut-o și a simțit-o. Publicul a aflat informații mai puțin cunoscute despre Japonia, despre dezastrul nuclear, despre poziția în societate a bărbatului și a femeii, despre tradițiile, obiceiurile și manierele locuitorilor niponi, dar și despre, preferata publicului, ce mănâncă japonezul! Peștele nu a părut niciodată mai apetisant!

Marți ne-am întors la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” pentru proiecția de film cu specific japonez, „47 Ronin”.  Povestea filmului e bazată pe una din cele mai celebre legende japoneze, unde acești ronin, samurai fără stăpân, au pornit în misiunea imposibilă de a-și răzbuna stăpânul omorât prin vicleșug. Legenda e considerată a fi cel mai bun exemplu al codului samuraiului, bushidou.

11665440_10152979973828616_6592044413170547832_nPe 1 iulie, miercuri, gazdă ne-a fost încântătoarea ceainărie Maya Concept. Într-o atmosferă minunată și savurând superbele băuturi ale ceainăriei, participanții au fost introduși în sofisticata lume a artei vizuale nipone. Andreea Ștefan, membră a asociației și studentă a Facultății de Arhitectură din Iași, a susținut seminarul „Arta vizuală niponă”. Membru al departamentului de Manga și cu un ochi pentru frumos, Andreea a prezentat despre designul caselor japoneze tradiționale, precum și înregistrări de teatru Noh și Kabuki.

11666104_10152979971283616_3935374715567033744_nZiua de 2 iulie a văzut începutul Cosplay Cafe, care s-a terminat la ora 18 cu un seminar pe „Arhitectura din Tokyo și cutremure”, susținut de către Horea Sibișteanu, fost masterand la Universitatea Waseda din Japonia, specializarea Ingineria cutremurelor. Seminarul informativ a trezit interesul publicului, în ciuda interferențelor externe cauzate de ținerea acestuia în aer liber, în afara localului Cafeneaua Veche de pe strada plină de istorie, Lăpușneanu. Am primit informații vitale cu privire la cutremure: de ce se produc și cum reacționăm, iar aducerea acestora în context nipon a fost cu atât mai interesantă!


Vineri a continuat cu Cosplay Cafe, iar Săptămâna japoneză a culminat cu Himawari Cosplay Contest. Ambele vor fi prezentate pe larg într-un articol adiacent, axat pe partea modernă a evenimentelor, ce va fi postat curând pe blogul nostru!


Săptămâna japoneză s-a încheiat sâmbătă, iar duminică, 5 iulie, demonstrația de arte marțiale nipone (Kendo și Aikido) a deschis Tanabata, festival pe tonuri tradiționale. Tanabata este unul din cele mai vechi festivaluri japoneze, cu o istorie de mai bine de 1260 de ani pe tărâm nipon, și mult mai veche în țara vecină, China, de unde în anul 755, Împărăteasa Kouken l-a importat. Festivalul se bazează pe faimoasa legendă chineză, care se regăsește atât în Coreea, cât și în Japonia, ambele în variante adaptate, „Țesătoarea și văcarul”, povestea fiind după cum urmează:

    Orihime (prințesa țesătoare, steaua Vega), fiica lui Tentei (împăratul Cerurilor, sau universul în sine), țesea haine superbe pe malul râului Amanogawa (Calea Lactee, lit. „râul ceresc”). Tatălui ei îi plăceau hainele țesute de ea, așa că prințesa muncea din greu în fiecare zi. Totuși, Orihime era tristă deoarece din cauză că muncea din greu, nu putea să se întâlnească cu cineva de care s-ar fi putut îndrăgosti. Îngrijorat pentru fiica sa, Tentei aranjează ca aceasta să se întâlnească cu Hikoboshi (steaua Văcarului, Altair), care trăia și muncea pe partea cealaltă a râului Amanogawa. Când cei doi se întâlnesc, se îndrăgostesc imediat și se căsătoresc la puțin timp după. Totuși, după ce s-au căsătorit, Orihime nu a continuat să țeasă haine pentru tatăl său și Hikoboshi lăsa vacile libere peste tot prin Cer. Supărat, Tentei i-a separat de-o parte și de cealaltă a Căii Lactee și le-a interzis să se mai întâlnească. Orihime a intrat în disperare din cauza pierderii soțului și și-a implorat tatăl să-i lase să se întâlnească din nou. Emoționat de lacrimile fiicei, Împăratul Cerurilor le-a permis celor doi să se întâlneacă în cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea lună dacă muncea din greu și termina de țesut. În schimb, când aceștia au încercat să se întâlnească pentru prima dată, și-au dat seama că nu pot trece râul pentru că nu exista nici un pod. Orihime a plâns atât de mult încât un stol de coțofene au venit și le-au promis să facă un pod din aripile lor. Se spune că dacă în ziua de Tanabata plouă, coțofenele nu vin și cei doi îndrăgostiți nu se pot întâlni.

_DSC7654

Tradițional, de Tanabata se scriu dorințe pe fâșii de hârtie colorate, numite tanzaku (uneori chiar sub formă de poezie), care apoi sunt legate de crengi de bambus. La finalul festivalului, acestea sunt arse, considerându-se că pe această cale ele vor ajunge la zei, kami, și se vor îndeplini în decursul unui an. Acelasi lucru l-am făcut și noi. Pe tot parcursul festivalului, oamenii au scris pe sute de tanzaku, pe care le-au legat apoi pe crengile de bambus improvizate de Himawari.

DSC_0800

Anul acesta, Tanabata a fost organizat în Grădina Casei Pogor, prin sponsorizarea Muzeului Literaturii Române. Festivalul a fost structurat pe mai multe demonstrații și workshop-uri, precum și un concert al Dianei Petcu, artistă locală care a interpretat melodii în limba japoneză.

_DSC7725

_DSC7658

Ziua a debutat prin reprezentații de arte marțiale Japoneze (Aikido și Kendo), demonstrații ale cluburilor sportive Himawari și Toratoshi Iași. Kendo este o artă marțială modernă specifică Japoniei, care s-a dezvoltat din Kenjutsu, arta sabiei și foloseste săbii din bambus, shinai. Aikido este o artă marțială japoneză care are scopul de auto-apărare, protejând în același timp și adversarul; este o sinteză de studii marțiale, filosofie și credințe religioase, tradusă prin „calea spiritului armonios”.

_DSC7751_DSC7745

La ora 11, departamentul de Ceremonia Ceaiului și-a început demonstrația prin explicarea diverselor ustensile, poziții, mișcări și filosofia din spatele acesteia. Ceremonia ceaiului este o formă ritualizată a pregătirii ceaiului, care presupune „adorarea frumosului în mijlocul cotidianului sordid”, precum și rafinament, conținut spiritual și simplitate.

_DSC7882_DSC7772

Concomitent cu degustarea de ceai ce a urmat, a început și demonstrația de Karuta a departamentului de Jocuri. Karuta este un joc cu cărți, practicat în departamentul nostru în stil competitiv. Vizitatorii au participat la o demonstrație, ca apoi să fie chiar ei invitați pe scenă să joace cu cărțile simplificate, special realizate de membrii noștri pentru astfel de ocazii.

_DSC7657_DSC7813

Pe parcursul acestor evenimente, participanții au putut să îmbrace haine tradiționale japoneze – yukata – puse la dispoziție de asociație și cu asistență din partea a doi membri Himawari, astfel participanții putând face poze pentru a comemora evenimentul. Mai mult, pe întreg parcursul zilei, participanții au avut acces la o mică expoziție de obiecte japoneze, de la manga în diverse limbi (italiană, franceză, japoneză) la obiecte de artă și de uz casnic (evantaie, bibelouri, caiete, șervețele etc.)

_DSC7910 _DSC7898

Evenimentele au continuat printr-un workshop de Creație, unde participanții au putut realiza, sub instruirea membrilor departamentului, machete cu Calea Lactee, ce conțineau simboluri și personajele din povestea Tanabata, machete ce pot fi folosite ca ornament, dar și picta pe pânză personajele din legenda Tanabata, Orihime și Hikoboshi. În același timp, departamentul de Jocuri a organizat workshopuri de Shougi, Go și Hanafuda, ce au fost jucate atât pe table originale, cât și pe table improvizate de membrii noștri pentru a asigura un acces cât mai larg publicului. Workshopul de Go și Shougi a durat mai multe ore, în timp ce workshopul de Hanafuda, joc de cărți bazat pe lunile anului, gravat cu imagini superbe care trebuie potrivite, a avut loc în urma concertului invitatei noastre, Diana Petcu, care a încântat publicul cu melodii japoneze.

_DSC7272_DSC7948

În timpul amiezii a fost organizat un joc de „Treasure Hunt”, unde câștigătorul a primit un joc oferit de partenerul nostru, LEX Hobby Store. Jucătorii au primit 25 de întrebări la care puteau răspunde doar găsind membrii Himawari care aveau răspunsurile. Fiecare membru Himawari participant avea 4 întrebări la care puteau da puncte, restul fiind punctate cu minus. Jucătorii au trebuit să ghicească ce membri Himawari aveau răspunsul punctat. Scopul jocului a fost, în principal, unul informativ, toate întrebările fiind legate de cultura japoneză.

_DSC7927

_DSC8043

Între timp, membrii departamentului de Origami început pregătirile pentru mult așteptatul workshop, arta împăturirii hârtiei în stil japonez, cu scop artistic. Rezultatele au avut un efect vizual încântator, iar participanții s-au bucurat ca întotdeauna de ghidarea membrilor. Evenimentul final, și poate cel mai spectaculos, al festivalului a fost momentul artistic al Departamentului de Dansuri, care a făcut demonstrații de dansuri japoneze, bineînțeles, în îmbrăcăminte tradițională. Munca grea a fetelor de la dansuri a lăsat publicul plăcut impresionat, care s-a delectat cu mișcările grațioase, studiate din greu, ale grupului de dans tradițional japonez Himawari.

_DSC8113 _DSC8072

Ziua s-a încheiat cu mult așteptata ardere a dorințelor. Sute de tanzaku au fost adunate si puse împreună într-un moment cu o mare încărcătură simbolică. Fumul dorințelor arse s-a înălțat spre cer și cu toții așteptăm îndeplinirea lor! La anul, la următorul festival Tanabata, vă așteptăm să ne spuneți dacă vi s-a îndeplinit dorința și dacă nu, o sa vă invităm să mai încercați odată, împreună cu noi, celebrând Festivalul Stelelor.

Ja, mata rainen! (Ne vedem la anul!)

Arigatou gozaimashita! ^_^

Articol semnat de Daniel Nedelcu, membru Himawari


Săptămâna Japoneză şi Festivalul Tanabata au fost realizate cu ajutorul:

Haramichi Ro

Cărtureşti

Lex Hobby Store

Muzeul Literaturii Române

C.S. Toratoshi

Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi

Cafeneaua Veche

Ceainăria Maya Concept

CitySpin

Impact FM

WINK Public Multimedia