Departamentul de Jocuri Japoneze

Karuta

Karuta este un joc de cărţi japonez, recunoscut în Japonia şi ca sport, la care participă patru persoane: doi jucători, un cititor şi un arbitru, în cadrul căruia cei doi jucători trebuie să îşi etaleze capacitatea de a recunoaşte cât mai repede cu putinţă cărţile de joc în momentul în care sunt rostite de către cititor. În varianta competitivă a jocului, numită kyōgi karuta, practicată de membrii departamentului de karuta sunt testate capacitatea de memorare, reflexele şi condiţia fizică ale jucătorilor. Kyōgi karuta foloseşte 100 de cărţi de joc, sau cărţi poem, pe care sunt scrise 100 de poeme waka, tip de poezie în literatura japoneză clasică.

În cadrul departamentului, la Karuta poate participa orice persoană interesată de studierea şi practicarea acestui joc. La fiecare întâlnire participanţii învaţă o serie dintre cele 100 de poeme japoneze şi îşi pun în aplicare cunoştinţele de karuta prin intermediul meciurilor de antrenament.

Shōgi

Shōgi (jap. 将棋; shō 将- general, gi 棋 – joc; rom. “Jocul generalilor”) este un joc apărut în Japonia în secolul al XII-lea şi reprezintă versiunea japoneză a celebrului joc de şah, ambele având acelaşi strămoş din care au evoluat: “Chaturanga” (India, secolul al VI-lea d.Hr.). Jocul de shōgi se desfăşoară pe o tablă de 9×9 pătrăţele, fiecare jucător controlând o armată alcătuită din 20 de piese cu reguli specifice de deplasare şi de atac. Dintre toate piesele unei armate, Regele este cel mai important. El nu poate fi atacat direct, ci trebuie încolţit astfel încât, la următoarea mutare a acestuia, să nu aibă unde să se deplaseze fără a fi ameninţat de o piesă adversă. Un jucător câştigă dacă aduce regele oponentului în această stare.

În comparaţie cu şahul vestic, shōgi este mult mai complex, nu doar datorită faptului că atât tabla, cât şi armata sunt mai mari, ci şi a două mecanici care fac jocul mai deosebit:

  1. Dacă un jucător ajunge cu piesele sale în tabăra adversă (ultimele 3 linii), el are posibilitatea de a le promova, schimbându-le, astfel, regulile de deplasare în unele mai puternice.
  2. Datorită formei acestora, un jucător poate refolosi de partea sa piesele pe care le capturează de la adversar, punându-le înapoi oriunde pe tablă (în limita unor reguli).

Datorită acestor mecanici, jucătorii trebuie să găsească un echilibru perfect între ofensivă şi defensivă, jocul încurajându-i să fie cumpătaţi şi calculaţi. În plus, chiar şi durata unui meci este mai mare decât cea a şahului vestic, ţinând, deobicei, între 90 şi 120 de minute. Jocul de shōgi dezvoltă gândirea strategică, memoria, atenţia şi puterea de concentrare a jucătorilor, fiind, totodată, un mod plăcut şi activ de relaxare.

Asociaţia Româno-Japoneză “Himawari” Iaşi este prima organizaţie din nord-estul României şi a doua din ţară care promovează jocul de shōgi.

Go

Go (în japoneză: 囲碁, Igo, însemnând “jocul încercuirii”) este un joc de strategie pentru doi jucători, avându-și originea în China antică, între anii 2000 și 200 î.e.n. Numele jocului derivă din termenul japonez igo, preluat în limba engleză sub denumirea de go.

Pe scurt, obiectivul jocului este de a delimita cu propriile piese un “teritoriu” cât mai mare posibil de pe tabla de joc, câștigătorul fiind determinat de numărul de puncte obținut în acel spaţiu. În cadrul unei partide de Go, doi jucători cu “pietre” albe, respectiv negre, le pun pe rând pe o tablă cu dimensiunea de 19×19 căsuţe la intersecţia liniilor formate, piesele plasate neputând fi mutate. Ulterior, acestea pot fi capturate și eliminate de pe tablă. Piesele eliminate nu sunt scoase complet din joc, ci, la final, sunt repuse în teritoriile de aceeaşi culoare pentru a reduce din numărul de puncte al jucătorului respectiv. Pentru antrenament se mai poate juca şi pe o tablă de 9×9 sau 13×13 căsuţe, în special de către începătorii care abia se acomodează cu jocul. Un meci de GO nu are un moment de sfârşit propriu-zis, ci se termină când ambii jucători consideră că nu mai pot face o mutare care să îi avantajeze.

În ciuda simplității regulilor, jocul de Go posedă complexitate prin simplitate, fiind considerat unul din cele mai complexe jocuri, o singură partidă putând decurge în aproximativ 10761 de modalități diferite. De asemenea, din cauza mărimii tablei de joc și a lipsei restricțiilor, nici cele mai bune programe de computer nu pot juca Go decât la nivel amator. De fapt, jocul prezintă o complexitate atât de mare încât numărul de partide posibile depășește numărul de atomi din universul observabil.

Studiile de specialitate au demonstrat faptul că timpul este mai blând cu mintea unui jucător de Go, aceștia prezentând un risc scăzut de Alzheimer și demență.


Departamentul de jocuri japoneze reprezintă cea mai nouă ramură a asociaţiei şi îşi propune să atragă cât mai mulţi membrii prin participarea la evenimentele şi activităţile organizate de Himawari cu demonstraţii de Karuta, Go, Shōgi şi nu numai, cu scopul de a răspândi aceste jocuri în Iaşi şi de a atrage numeroşi oameni spre practicarea acestora.


Coordonator departament: Mihai IOV

Telefon: 0754871628
E-mail:mihai.iov@himawari.ro

Reclame

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s